Oxitocina este poate cel mai ”faimos” hormon, având un rol important în sarcină și naștere.

Hormonul nașterii

Când vine vorba de oxitocină, cele mai multe persoanei mai mulți știu că este hormonul care asigură bunului progres al travaliului și nașterii.

Imediat după debutul travaliului, oxitocina își intră în atribuții – dirijează contracțiile uterine și dilatarea cervicală și, în paralel, controlează eliberarea de prostaglandine, care accentuează și mai mult contracțiile uterine.

Așadar, oxitocina poate fi vazută drept conbustibilul travaliului și nașterii – fără acest hormon mușchii uterini nu funcționează așa cum ar trebui, contracțiile pot fi ineficiente, iar în acest context, travaliul nu progresează, poate încetini semnificativ sau chiar se poate opri.

Oxitocina nu este produsă doar în sarcină, și nu doar de femei.

Îndeplinește nenumărate funcții în organism și are pe rând sau simultan, mai multe ”ipostaze”.

Hormonul iubirii

Fiind altfel denumit ”hormonul îmbrățișărilor”, acest hormon este secretat atât de bărbați cât și de femei, în mod special în momente de calm, conexiune, intimitate, apropiere fizică și atașament. Astfel de contexte sociale în care e secretată oxitocina sunt: atingeri, îmbrățișări, sărut, un simplu ținut de mână, sau relații intime de cuplu.

Odată eliberată în corp oxitocina ajută la formarea și întărirea relațiilor sociale între oameni, făcându-i să se îndrăgostească pur și simplu, unul de altul. Altfel spus, doi oameni care se iubesc secretă multă oxitocină, iar asta îi face să se iubească și mai mult.

Hormonul alăptării

Oxitocina este totodată eliberată și în momentul alăptării bebelușului, dar și când există altfel de stimulare a sfârcurilor și mameloanelor- de exemplu masaj.

La scurt timp după naștere, sunt secretate noi cantități de oxitocină ceea ce cauzează noi contracții uterine care sunt menite să asiste eliminarea placentei. Atunci când nou-născutul este atașat la sân imediat după naștere, alăptarea declanșează din nou secreția oxitocinei care înlesnește și mai mult eliminarea placentai și în continuare contractarea uterului pentru a reveni la forma și dimensiunea de dinaintea sarcinii.

Oxitocina poate fi denumit și un hormon al emoțiilor pozitive– oamenii produc acest hormon atunci când se simt iubiți, protejați, în siguranță și relaxați.

Însă, dacă intervin schimbări în mediu și sunt percepute emoții negative (îngrijorări, amenințări, stress), un alt hormon este secretat -adrenalina- iar acesta inhibă producția oxitocinei.

Acest detaliu este de fapt de importanță majoră și un aspect esențial de conștientizat de mamele care se pregătesc pentru naștere.

Dacă oxitocina este văzută drept un combustibilul pentru travaliu, atunci e nevoie ca producția ei să fie la nivel optim în organism. Ai nevoie să produci cât mai mult din acest hormon și să îți ajuți corpul cu asta prin toate modalitățile posibile.

Așadar, acum că știi despre rolul oxitocinei și situațiile în care organismul tău secretă acest hormon, e timpul să afli cum să îți ajuți corpul să producă cât mai multă oxitocină sau cum să nu îl încurci- inhibând secreția oxitocinei.

Pentru asta trebuie să afli și despre modul în care oxitocina interacționează cu alți hormoni.

Relația oxitocinei cu alți hormoni

Oxitocina și catecolaminele

Dacă oxitocina este hormonul stării de bine, calm, relaxare și conexiune socio-emoțională, catecolaminele (adrenalina, noradrenalina, dopamina) sunt hormoni responsabili cu mecanismul de apărare al organismului.

Niveluri mari de catecolamine în organism sunt secretate atunci când percepem o situație stresantă – ori la nivel psihologic (gânduri, emoții ce generează stress), ori la nivel fizic (factori precum zgomote puternice, lumină intensă provoacă un fel de șoc în organism, cu eliberări imediate de cantități masive de catecolamine).

Catecolaminele

– generează în organism modifcări fiziologice care pregătesc corpul pentru un efort fizic considerabil

– declanșează un răsuns automat- mecanism de apărare de potențiale pericole.

– răspunsul ”luptă sau fugă” de apărare (engl. fight or flight response) caracterizat

  • dilatarea pupilelor,

  • creșterea tensiunii arteriale

  • creșterea nivelului de glucoză,

  • ritm cardiac accelerat

Scopul este acela de a pompa cu rapiditate sânge cu nutrienți, adică energie și oxigen spre acele părți din corp responsabile cu lupta sau cu fugă, adică membrele – picioare și brațe.

În timpul unui astfel de răspuns, celelalte funcții care nu sunt responsabile cu apărarea sunt încetinite- către ele fiind direcționat mai puțin sânge.

O exemplificare a răspunsului ”luptă sau fugă” este ceea ce trăim atunci când tragem o sperietură zdravănă: să zicem că suntem într-o mașină iar șoferul pune o frână bruscă, ceva familiar pentru cei mai mulți dintre noi. Nici nu e nevoie de un impact , o simplă frână puternică declanșează acest mecanism de apărare în organism instantaneu, într-o fracțiune de secundă.

Corpul este pregătit pe loc de o situație amenințătoare sau periculoasă. Simțim prima dată cum inima ne bate cu putere.

Dacă până atunci simțeam vreo altă nevoie fiziologică (somn, foame, vezică plină) aceasta dispare complet în momentul declanșării răspunsului ”luptă sau fugi” și este amânată de creier până mai târziu, când pericolul a trecut.

Acest răspuns – mecanism de apărare este denumit ”camera de urgență” a organismului, unde este bineînțeles că ideal e să petrecem cât mai puțin timp.

Acest mecanism de apărare a fost pre-învățat încă din perioada epocii preistorice când pericolele și amenințările erau adesea iminente. Oricând te puteai întâlni cu un animal sălbatic periculos și era esențial să te poți apăra sau fugi de el pentru a supraviețui.

Chiar dacă în ziua de azi nu mai sunt pericole la fel de mari precum animalele sălbatice din trecut, corpul reacționează în același mod la diverse emoții negative generate de pericole mai mici sau mai mari percepute.

Catecolaminele sunt așadar importante pentru multe situații în care trebuie să ne protejăm de pericole reale, dar problema intervine atunci când răspundem în acest fel la situații ne-amenințătoare.

În timpul travaliului, producția sistematică sau în cantități mari de catecolaminele interferează cu evoluția acestuia, pentru că inhibă producția de oxitocină.

Cu alte cuvinte, travaliul odată debutat poate încetini sau chiar să se oprească, dacă este oxitocina este produsă în cantități insuficiente pentru a asigura că contracțiile uterine sunt eficiente și duc la dilatația cervicală.

Oxitocina și melatonina

O legătură interesantă de corelație este între oxitocină și melatonină.

Melatonina

-hormonul somnului, responsabil cu menținerea ciclurilor de somn-veghe

-secretat în cantități mai mari în organism când ne aflăm într-un mediu întunecat sau cu lumină scăzută.

-îi spune corpului că noaptea este momentul pentru somn.

S-a constatat că oxitocina este secretată în cantitate mai mare atunci când sunt niveluri mai mari de melatonina în corp.

Așadar, secreția oxitocinei este mai mare în cadru de lumină joasă sau întuneric – pentru că noaptea suntem de obicei calmi, relaxați, poate cuibăriți în pat, poate deja dormim, acesta fiind și motivul pentru care în marea majoritate a cazurilor travaliul debutează noaptea, pe întuneric, și chiar în somn.

Oxitocina și endorfinele

Morfinele sunt substanțe chimice medicamentoase din grupa opiacee, care au efect sedativ și analgezic, acționând asupra sistemului nervos central, reduc sau elimină durerea.

Aceste substanțe se găsesc natural în diverse plante cu proprietăți medicinale.

Endorfinele

-denumirea lor e o prescurtare de la ”morfina endogenă” (endogenous morphine) și înseamnă exact asta: morfină produsă intern, adică chiar de corp.

Un detaliu interesant despre endorfine.

Motivul denumirii pentru care endorfinele sunt denumite așa este acela că oamenii au descoperit întâi morfina -deci subtanțele cu efect sedativ.

Abia apoi au realizat că în anumite circumstanțe corpul uman poate produce singur calmante pentru durere.

Endorfinele sunt secretate în corp atunci când ne simțim relaxați, când râdem, când facem efort fizic, dar și când mâncăm anumite alimente (ciocolată sau mâncăruri picante) sau când simțim anumite mirosuri precum vanilie, lavandă

Secreția oxitocinei este corelată cu secreția endorfinelor, aceste substanțe cu efect analgezic natural, și nu numai – și serotonina și dopamina – alți hormoni asociați cu stări de bine.

De fapt, cei patru fantastici, cum mai sunt denumiți uneori – oxitocina, endorfina,dopamina și serotonina – sunt de altfel cunscuți drept hormonii fericirii și stării de bine, deci sună logic ca aceștia să fie inter-conectați.

Este, așadar, esențial ca mama să se asigure că are o stare mentală cât mai relaxată și calmă la naștere și e important să fie ajutată și susținută să poate obține asta ca să se asigure că corpul ei produce suficientă oxitocină pentru a alimenta activitatea uterină și travaliul pentru ca acesta să aibă un progres bun.

Cum îți poți asigura starea mentală favorabilă unei producții eficiente de oxitocină în corp?

Apelând la toate modalitățile posibile prin care poate obține și menține acest lucru – adică pregătirea încă din timpul sarcinii este extrem de importantă, pentru a avea la îndemână moduri, tehnici și metode de relaxare încercate și practicate, care funcționează deja pentru tine. Fără o pregătire, șansele de reuși să își păstreze încrederea și mintea calmă sunt mici.

Imaginează-ți că te hotărăști să organizezi o mega-petrecere de ziua ta, cu mulți invitați și ai hotărât să te ocupi singură de aspectul culinar, deci ai multe preparate de pregătit care să fie gustoase, apetisante și gata la timp.

Dacă ești un începător va fi cu atât mai greu, dar, chiar și un bucătar experimentat, fără o planificare și o pregătire atentă are foarte puține șanse să obțină reușita pe care o dorește.

În plus, nu poți să te apuci să încerci rețete noi, sofisticate și cu ingrediente, de altfel minunate, dar cu care nu ai mai gătit niciodată.

Ai nevoie așadar să te pregătești cu toate resursele și ingredientele necesare, să ai totul la îndemână și să aplici direct rețete și tehnici culinare deja testate, pe care știi că le stăpânești cu încredere.

Același lucru este valabil cu pregătirea psihică pentru naștere – dacă ai temeri, îngrijorări și nesiguranțe în privința nașterii și a felului în care o sa faci față travaliului, acestea pot fi depășite și înlocuite cu calm și emoții pozitive, numai cu pregătire din timp, cu sprijin din partea unor educatori prenatali pregătiți în acest sens, care să îți cultive încrederea că poți face tot ce îți stă în putință să te asiguri că mintea ta e pregătită să asiste corpul conceput pentru nașterea ușoară.

Așadar, acestea fiind supuse cum să îți poți ajuta corpul să producă cât mai multă oxitocină?

Iată câteva sfaturi concrete:

-să îți păstrezi calmul, încrederea și starea de relaxare ca să minimizezi producția de adrenalină și catecolamină ( hormoni ai stresului care inhibă secreția de oxitocină), lăsând cale liberă pentru oxitocină, să curgă râuri

-să păstrezi un mediu calm, cu lumină cât mai scăzută și alte detalii pe care le găsești plăcute vederii (fotografii dragi, imagini pe care îți place să le privești) și fundal muzical, care îți promovează starea de bine, confort și siguranță

-să ai suport social și emoțional din partea unei persoane de atașament: o prietenă, sora, doula sau oricine

-rolul partenenerului este esențial aici- poate ajuta foarte mult mama în travaliu cu câte un boost de oxitocină prin îmbrățisări, ținut de mână, masaj, mângâieri, chiar săruturi și încurajări sau asigurări verbale că totul este bine și se descurcă minunat.

De asemenea, în spital, poate ajuta la crearea condițiilor unui mediu favorabil pentru mamă cu mici ajustări (lumină scazută, muzică de fundal, liniște) și poate preveni sau minimiza orice întreruperi sau deranj al stării de calm al mamei comunicând cu personalul medical în locul ei, susținnând și apărîndu-i dorințele și opțiunile pentru naștere, ajutând la menținerea unor sentimente de de încredere și siguranță pentru mama.

Oxitocina și modul în care interacționează cu toți acești hormoni este o dovadă a faptului că corpul femeii este conceput pentru o naștere ușoară, în care totul decurge de la sine.

Nașterea nu trebuie să fie chinuitoare, nu a fost proiect să fie așa, conform proiectului.

Noi femeile avem de fapt un sistem extraordinar, gata încorporat, prevăzut cu toate dotările și funcțiile menite să ne ajute ca în momentul nașterii să simțim cât mai puțin disconfort și durere posibilă.

Acest sistem există în fiecare din noi și trebuie doar activat prin setarea atitudinii și a stării mentale potrivite – aceea de încredere și calm.

Pregătirea mentală pentru naștere este cea mai importantă.

Când am obținut asta, restul decurge de la sine- corpul știe ce are de făcut, și noi nu trebuie să facem nimic, ci doar să nu îi stăm în cale și să îi permitem să își facă treaba pentru care a fost conceput.